Skip to content

Totul despre pescuitul Catch&Release. De ce e important să-l practicăm? 

pescuitul cu eliberare

Pescuitul cu eliberare – sau Catch&Release (prescurtat, C&R) este o practică în cadrul pescuitului sportiv în care, după capturarea peștelui, se face adesea o măsurare rapidă, o cântărire a peștelui, și o fotografie, după care peștii sunt eliberați vii în apă. Atunci când se utilizează cârlige fără barbetă, este adesea posibil să se elibereze peștele fără a-l scoate din apă (e suficient ca firul de pescuit să fie detensionat).

Pescuitul cu eliberare este o practică de conservare care a apărut și s-a răspândit datorită următorilor factori principali:

  • nevoia de a preveni exploatarea excesivă a efectivelor de pește în contextul creșterii populației umane
  • dezechilibrul ecologic din ce în ce mai mare
  • echipamentele și tehnicile de pescuit din ce în ce mai complexe și eficiente 
  • legile pescuitului și aplicărea inadecvată a acestora
  • degradarea habitatelor piscicole

Despre pescuitul Catch&Release în decursul timpului

Pescari sportivi din lumea întreagă (în special din Occident) practică de zeci de ani pescuitul Catch&Release, inclusiv în cazul unor specii de pești supuse unei presiuni ridicate.

În Marea Britanie, pescuitul C&R este practicat de mai bine de un secol de către pescarii sportivi pentru a preveni dispariția speciilor țintă în apele intens pescuite. Începând cu a doua parte a secolului XX, pescuitul pe multe râuri cu somon și păstrăv au fost limitat în totalitate la pescuitul C&R, iar pe altele în mod parțial. Spre exemplu, în Scoția, pe râul Dee se aplică o politică de eliberare integrală a capturilor pentru diferite specii de somon și păstrăv.

În Statele Unite, politica pescuitului “Catch&Release” a fost introdusă pentru prima dată ca instrument de reglementare a pescuitului în statul Michigan în 1952, ca un efort de reducere a costurilor de populare cu păstrăvi crescuți în crescătorii. Pescarii sportivi, care pescuiesc pentru agrement și nu pentru hrană, au acceptat ideea de a elibera peștii în timp ce pescuiau în așa-numitele zone “no-kill” bine stabilite. Organizațiile pentru protecția mediului au militat pentru  eliberarea peștilor odată prinși ca modalitate de a asigura sustenabilitatea și de a evita supraexploatarea efectivelor de pește. Lee Wulff, un pescar la muscă, autor și realizator de filme din New York, a promovat pescuitul cu eliberare încă din 1936 folosind ideea că “peștii sunt prea valoroși pentru a fi prinși o singură dată.” Don Martinez, un proprietar de magazin de muște artificiale din West Yellowstone, Montana, a promovat pescuitul cu eliberare în buletinele de știri ale anilor 1930-40 care erau trimise pescarilor din estul țării.

Un alt exemplu este Australia. Aici, pescuitul C&R a prins destul de încet, datorită câtorva pionieri care l-au practicat în anii 1960, iar practica a devenit treptat mai răspândită în anii 1970 și 1980. Practica prinderii și eliberării e acum utilizată pe scară largă pentru a asigura conservarea – și e chiar esențială pentru salvarea unor specii de pești amenințați cu dispariția completă. 

În Irlanda, pescuitul cu eliberare a fost folosit ca instrument de conservare pentru pescuitul de somon de Atlantic și păstrăv de mare începând cu 2003. O serie de zone de pescuit au acum reglementări obligatorii privind capturarea și eliberarea. Pescuitul C&R a fost folosit de pescarii sportivi de când aceste specii sunt pescuite pe această insulă. Cu toate acestea, eliberarea capturii a presupus o schimbare uriașă în modul în care mulți pescari au privit resursele de pescuit sportiv, lucru deloc ușor de realizat. Astfel, pentru a încuraja pescarii să practice capturarea și eliberarea în toate tipurile de pescuit, au fost puse în aplicare o serie de stimulente guvernamentale. 

În Canada, capturarea și eliberarea este obligatorie pentru anumite specii. De asemenea, Canada impune, în unele cazuri, utilizarea cârligelor fără barbete pentru a facilita eliberarea și a minimiza rănile.

Venind mai aproape de casă, vedem țări ca Elveția și Germania, unde pescuitul prin capturare și eliberare este considerat inuman și este în prezent interzis. În Germania, Legea privind bunăstarea animalelor prevede că “nimeni nu poate cauza unui animal durere, suferință sau vătămare fără un motiv întemeiat”. Acest lucru nu lasă niciun temei juridic pentru capturare și eliberare din cauza argumentului său inerent de lipsă de “motiv întemeiat” și, prin urmare, pescuitul personal este permis numai pentru consumul alimentar imediat. În plus, este ilegal să se elibereze peștii înapoi în apă dacă aceștia depășesc cerințele minime de mărime și nu sunt o specie protejată sau nu se află într-un sezon închis.

Pe de altă parte, există și exemple de locuri ca Parcul Național Yellowstone din SUA, unde, în 2011, Serviciul Parcurilor Naționale a început un proces de prin care încearcă să producă efectul invers a decenii de reglementări care promovau capturarea și eliberarea și alte tehnici care protejau populațiile de pești. Astfel, în numele conservării peștilor indigeni, au impus reglementări obligatorii de ucidere a păstrăvului curcubeu și a păstrăvului fântânel în drenajul râului Lamar și au încurajat capturarea și eliminarea nelimitată a speciilor non-native în unele ape din parc.

pescuitul Catch&Release

5 beneficii ale pescuitului C&R

Pescuitul cu eliberare este o modalitate dovedită și tot mai populară de a menține efectivul de pești sustenabil. Ca bonus, avem șansa de a prinde pești record de mai multe ori și de a-i vedea cum cresc în timp. Sentimentul pe care îl ai atunci când eliberezi un pește este cu adevărat unic! Iată în continuare 5 benficii ale pescuitului C&R. 

1. Peștii pot continua să crească

De fiecare dată când eliberezi un pește, acesta are șansa de a-și continua viața și de a crește mai mult.

Cercetările științifice susțin practica pescuitului C&R și au dovedit, prin numeroase exemple din viața reală în diverse zone de pescuit, că această metodă susține creșterea peștilor și nu afectează negativ pescuitul.

În cazul în care metoda de capturare și eliberare este aplicată corect și peștele nu este rănit, acesta își va relua hrănirea după doar o perioadă scurtă de timp. Astfel, acesta își poate menține rata normală de creștere, chiar dacă este capturat de mai multe ori pe parcursul unei anumite perioade de timp.

Cercetările sugerează, de asemenea, că majoritatea peștilor reacționează bine la C&R, în ceea ce privește răspunsul la stres și afectarea comportamentului.

Acest lucru contrazice cercetările din trecut, care sugerau că peștii pot înceta să se hrănească și, prin urmare, să crească pe o perioadă mai lungă de timp după ce au fost prinși și eliberați.

Cu toate acestea, aceste cercetări destul de învechite se bazau, în principal, pe presupuneri, mai degrabă decât pe testarea în direct pe populații reale de pești.

2. Peștii continuă să se reproducă

Ori de câte ori prinzi și eliberezi un pește, în special o femelă, te asiguri că acesta se poate reproduce în continuare.

În acest fel, permiți fiecărui pește să dea viață la mii și mii de alți pești, care altfel nu ar fi existat în apele pe care le pescuiești.

Iată un mic exemplu de gândire: În fiecare an, un biban american de 2,5 kg depune aproximativ 30.000 de icre. Dintre acestea, aproximativ 10-20% eclozează, iar dintre acești pești eclozați, aproximativ 1% se transformă în bibani adulți, ceea ce echivalează mai mult sau mai puțin cu 300-600 de viitori bibani.

Așadar, un singur pește poate produce, teoretic, între 300 și 600 de pești noi. Prin urmare, dacă îți iei peștele acasă, poți avea un impact asupra populației viitoare a speciei respective.

Să presupunem că ai o limită de captură de 10 pești pe care ai voie să îi iei acasă din lacul în care ai pescuit în timpul verii. Alături de tine mai sunt alți 99 de pescari și toți pescuiți de 10 ori pe parcursul întregii veri.

Doar de dragul discuției, presupunem că fiecare dintre voi își îndeplinește limita de fiecare dată când pescuiește. În acest caz, vom obține următoarea ecuație:

10 ieșiri la pescuit x 100 de pescari x 10 pești capturați = 10.000 de pești într-o vară.

Bineînțeles, atât numărul de pescari, cât și numărul de ieșiri efectuate și cantitatea de pește capturat variază de la o apă la alta! Acesta este un simplu exemplu, pentru a oferi o perspectivă.

10.000 de pești în fiecare an este mult pentru orice specie de pește. Să spunem că 30% din acești pești sunt femele.

Pierderea potențială a viitorilor bibani (dacă ne limităm la specia amintită) ar însemna un număr uimitor de 900.000 până la 1.800.000 de viitori bibani.

3. Un pescar poate prinde același pește mai mult de o singură dată

Nu este neobișnuit ca astfel de pești să constituie capturi record, astfel încât, un pescar care prinde unul dintre ei și recunoaște efectiv captura pe care a prins-o în plasă poate fi extrem de fericit și mândru, deoarece acești pești sunt bătrâni și experimentați și poate că nu sunt deloc ușor de prins.

Știuca și crapul sunt exemple bune de capturi repetate, deoarece exemplarele mari ale acestor specii sunt adesea ușor de recunoscut.

Tot aici, un alt beneficiu extraordinar al C&R este acela că poți urmări creșterea acestor pești record. Dacă este prins, un astfel de pește-țintă poate fi captura vieții pentru un pescar devotat.

4. Pescuitul Cacth&Release va oferi avantaje și viitorilor pescari

Firește, dacă mai mulți pești supraviețuiesc, atunci vor fi mai mulți pești de prins în viitor. Noile generații de pescari vor avea posibilitatea de a prinde aceeași cantitate de pește ca și tine.

În termeni mai generali, pescuitul de tip C&R este un exemplu excelent de cum putem face ca întreaga noastră lume să fie mai durabilă, deoarece această metodă este o formă de reutilizare a unei resurse la nesfârșit.

Dacă ne luăm acasă toate capturile, chiar și într-un lac sau râu care produce foarte mult pește în fiecare an, sunt șanse mari să declanșăm o reacție în lanț care reduce treptat producția de pește pe termen lung.

Dacă, în schimb, nu avem o perspectivă pe termen lung, ne vom da seama că, procedând astfel, vom avea mult mai puțini pești peste 20, 30 sau 50 de ani.

Și nu vrem oare să ne asigurăm că și copiii și nepoții noștri se vor putea bucura de același nivel de calitate a pescuitului ca și noi?

Bineînțeles, ca și în cazul oricărui alt aspect, aceasta va fi o schimbare progresivă către o mai mare sustenabilitate. Oamenii nu se pot schimba peste noapte și nici nu trebuie să o facă!

Tot ceea ce trebuie să facem este să începem să ne gândim la impactul pe care îl avem astăzi asupra mediului, astfel încât schimbarea treptată să vină mult mai ușor pentru noi, încă de acum.

5. Asigură și stimulează turismul piscicol

Acest ultim avantaj se concentrează asupra aspectului comercial al pescuitului. 

Pescuitul de astăzi – chiar și cel sportiv – este încă condus în mare parte de interese pur economice, care ignoră mult prea des aspectele legate de durabilitate și de restaurarea ecologică de perspectivă. 

pescuitul Catch&Release

Detaliile tehnice ale pescuitului cu eliberare

Un pescuit cu eliberare eficient

Un pescuit cu eliberare eficient va evita lupta și manipularea excesivă a peștilor prin utilizarea unor echipamente suficient de puternice și a unor cârlige fără barbetă. Prin aceste tehnici se intenționează evitarea deteriorării pielii, a stratului de solzi și a stratului de mucus al peștilor de către plase, mâini uscate și suprafețe uscate, fierbinți sau aspre (care fac peștii vulnerabili la infecții) și evită deteriorarea gurii peștilor prin suspendarea lor de fălci sau branhii pentru cântărire sau fotografiere.

În cazul în care trebuie folosit un minciog, este important ca acesta să fie umezit în prealabil și să nu fie abraziv (să fie prevăzut cu plasă acoperită cu cauciuc/silicon, cu ochiuri mici și dese), deoarece peștii se pot răni cu ușurință într-un minciog normal în timpul drill-ului sau capturării.

Pescuitul C&R și cârligele fără barbetă

Utilizarea cârligelor fără barbetă este un aspect important al pescuitului cu eliberare, cel puțin în țările în care acest stil de pescuit se practică de mai mult timp. 

Cârligele fără barbetă reduc rănirile și timpul de manipulare, sporind șansele de supraviețuire ale peștilor. De obicei, peștii prinși cu cârlige fără barbetă pot fi eliberați chiar fără a fi scoși din apă. 

Cârligele fără barbete pot fi achiziționate de la mai mulți producători importanți sau pot fi create dintr-un cârlig standard prin aplatizarea barbetei cu un clește. Unii pescari evită cârligele fără barbetă din cauza convingerii că vor scăpa prea mulți pești. Concentrându-se pe menținerea firului tensionat în permanență în timp ce se luptă cu peștii, echipând momelile cu inele despicate și folosind pe momeli cârlige cu vârf curbat, se vor menține ratele de captură cu cârlige fără barbete la fel de ridicate ca cele obținute cu cârlige cu barbete.

pescuitul Catch&Release

Reguli de bază pentru prinderea și eliberarea peștilor.

  • Folosește, pe cât posibil, cârlige simple – un singur cârlig e de preferat. Triplele au potențialul de a provoca mai multe răni. 
  • Pescuiește cu ace fără barbetă, mai ales dacă pescuiești C&R la păstrăv. Apălatizează barbeta de pe cârligele pe care le-ai cumpărat cu barbetă. Cârligele fără barbetă se agață la fel de bine dar se desfac la mult mai ușor – cu timpul, te vei obișnui să menții firul tensionat până aduci peștele în minciog. 
  • Ține peștele orizontal ori de câte ori este posibil, deoarece acesta este modul în care peștii înoată în mod natural în apă. Nu scăpa peștele pe suprafețe dure!
  • Echipează-te pe măsura peștelui țintă pe care îl vizezi. Potrivește greutatea lansetei cu dimensiunea mulinetei, rezistența firului, a agrafei și a cârligului la dimensiunea și puterea prăzii tale. Pescuitul cu un echipament prea ușor prelungește drill-ul și riscă să rupă acele în gura peștilor.
  • Caută să eliberezi peștii cât de repede poți – dacă e posibil, în câteva minute. Un pește eliberat repede își revine mult mai ușor odată repus în apă. 
  • Pe cât posibil, eliberează peștii în apă, mai ales pe cei care nu sunt “punctabili”. Operațiunea e relativ simplă: prinde cu cleștele de cârlig și scoateți-l.
  • Asigură-te că sesiunile foto, cântărire și măsurare sunt cât mai scurte posibil. Manipulează peștii cât mai puțin și cu cât mai multă atenție, așezându-i pe iarba umedă, în minciog sau pe o suprafață “de primire”.
  • Din când în când, când vei vrea să reții un pește pentru consum, asigură-te că îl “adormi” imediat. Pozele le poți face ulterior.
  • Evită trasul peștilor pe mal. Ține-i departe de pietriș și murdărie. Dacă nu îți poți folosi o mână pentru minciog, cere ajutor unui coleg de pescuit. 
  • Asigură-te că peștii eliberați pot înota singuri înainte de a le da drumul. Când îi eliberezi, ține peștii obosiți în poziție verticală în apă, susținându-i ușor partea mediană și coada, cu fața în direcția curentului, până când dau din coadă și înoată.
  • Folosește bunul simț, empatia și respectul atunci când pescuiești cu eliberare – dar, mai presus de orice, respectă ÎNTOTDEAUNA legile locale. Pentru aceasta, caută să fii la curent cu reglementările actuale privind pescuitul care se aplică în țara/zona în care pescuiești și învață cum să măsori cu exactitate peștele pentru a respecta reglementările în vigoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *