ȘALĂU
Stizostedion lucioperca
CARACTERISTICI FIZICE ALE ȘALĂULUI
Șalăul are un corp cilindric, subțiat către coadă, acoperit cu solți de mici dimensiuni și aspri. Are botul scurt și gura mare, prevăzută cu câte un rând de dinți și câte 2 colți pe fiecare maxilar. Cerul gurii șalăului este prevăzut și el cu mulți dinți.
Șalăul se poate recunoaște ușor și după colorație. Corpul este cenușiu verzui iar spatele este dungat cu cenușiu închis. Burta este albicioasă.
Pe spate este prevăzut cu două aripioare aproape egale ca mărime, pătate cu aceeași culoare ca cea a dungilor de pe cap și spate. Înotătoarea caudală cât și înotătoarele dorsale sunt prevăzute cu șiruri de puncte negre.
Celelallte înotătoare au nuanțe gălbui, albăstrui.
Ochii șalăului sunt mai proeminenți, având irisul de culoare argintie cu numeroase puncte negre.
În apele din România, șalăul crește în medie până la dimensiunea de 40-70 cm și 1-2 kg. În mod excepțional, s-au prins și exemplare mai mari, de aproximativ 100 cm și 15 kg.
Șalăul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani iar perioada de reproducere începe la finalul lunii martie și ține până în aprilie. Temperatura minimă a apei pentru reproducerea șalăului este de minim 10°C iar cele aprox 300 – 500 de mii de icre le depune în același loc, de regulă pe rădăcinile submersate ale sălciilor. Masculul este cel care în prima fază, apără icrele de alți prădători.
HABITATUL ȘALĂULUI
Șalăul este răspândit în majoritatea apelor curgătoare și chiar bălți cu concentrație mică de apă sărată. În România, se găsește în majoritatea râurilor principale (Mureș, Olt, Jiu, Prut, Siret, Someș, Bega, etc.) dar cu precădere în Dunăre.
Se știe că șalăul preferă, în primul rând, apele puternic oxigenate fiind foarte sensibil în această privință.
Șalăul își petrece timpul în ape cu un curent mediu, cu substrat pietros, cu obstacole și structuri care îi pot oferi acoperire atunci când vânează. De asemenea, șalăul petrece timp pe praguri, de unde se aruncă în atacuri furibunde asupra prăzii.
HRANA ȘALĂULUI
Șalăul este un răpitor de temut, unul dintre cei mai căutați pești când vine vorba de pescuitul la răpitor.
Dacă în prima fază a dezvoltării lor, șalăii se hrănesc cu plancton iar mai apoi cu raci de mici dimensiuni, larve și insecte, odată ajunși la maturitate se hrănesc în principal cu pești de talie mică, obleți și puiet de plătică.
Șalăii tineri atacă orice mișcă, pe când șalăii mai bătrâni selectează cu grijă ce îngurgitează, axându-se în principal pe obleți.
Deși atacă orice viețuitoare care i se pare apetisantă (broaște, raci, larve, insecte, etc.) șalăul nu atacă păsările de apă.
Are un apetit ridicat constant deoarece sistemul lui digestiv este conceput pentru hranire continuă.
COMPORTAMENTUL ȘALĂULUI ÎN FUNCȚIE DE SEZON ȘI TIP DE APĂ
Deși este considerat un pește foarte precaut, șalăul este un prădător de ambuscadă. Îi place să stea ascuns în spatele structurilor (pietre, rădăcini, trunchiuri de copaci, praguri) de unde atacă fulgerător peștele-pradă.
Majoritatea pescarilor sunt familiarizați cu “ciocanele” oferite de șalău atunci când atacă momelile artificiale prezentate la spinning.
În cea mai mare parte a timpului, șalăul se hrănește pe fundul apei și atacă peștele “pe cădere”, lucru important de știut atunci când abordăm o partidă la spinning la șalău.
Șalăul este foarte activ în timpul zilei, primăvara și toamna, iar în timpul verii rezultatele cele mai bune se obțin în orele de dinaintea răsăritului respectiv apusului. Când cerul este acoperit șalăul poate ataca la fel de bine și în toiul zilei.
Șalăul se ferește de arșița zilelor de vară și preferă să se odihnească, aproape inert, între structuri, urmând să-și facă simțită prezența mai intens dimineața devreme și seara tarziu.
TEHNICI DE PESCUIT ȘI ECHIPAMENT ÎN PESCUITUL LA ȘALĂU
Pescuitul șalăului la spinning presupune căutarea locurilor în care acesta se află. Așadar, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să căutăm acele zone preferate de șalău – curent mediu, structuri, praguri.
În funcție de locație, putem alege să pescuim din barcă sau de pe mal.
Lanseta potrivită pentru pescuitul la șalău
La pescuitul din barcă, se recomandă o lansetă de 2,7 – 3,3 m, cu acțiune rapidă (A) și cu o putere de aruncare de 5-30g, în funcție de mărimea nălucilor folosite.
În privința firului, puteți folosi un monofilament de 0,22 – 0,27mm sau un multifilament de 0,10-0.15 mm. Acesta din urmă reduce numărul atacurilor fiind mai vizibil sub apă însă mărește precizia cu care simțiti mușcăturile șalăului.
Mulineta potrivită pentru pecuitul la șalău
Mulineta folosită la pecuitul șalăului poate fi de 2000 sau 3000, cu un raport mic de recuperare (șalăul nu are nevoie de viteze mari de recuperare).
Ca tehnică de recuperare a nălucilor, se recomandă tehnica start-stop (sacadat, intermitent), nu liniar și uniform ca la alte specii de răpitori. Șalăului îi place să atace pe căderea nălucii pe substrat.
Năluci potrivite pentru pescuitul la șalău
-
Twistere
-
Shad-uri
-
Voblere (crankbait, lipless sinking, etc.)
-
Swimbaits
DIMENSIUNI LEGALE
40 cm
PROHIBITIE
PONTURI ȘI CURIOZITĂȚI
-
Se hrănește cu peștișori răniți sau chiar morți
-
Nu trăiește izolat ci în bancuri – unde se prinde unul sunt șanse de mai mulți.
-
Poate avea carnea infestată cu viermele-sârmă.